SPECIALIȘTI EMDR
Asociația EMDR România pune la dispoziția specialiștilor toate informațiile necesare pentru training și acreditare.
Eye Movement Desensitization and Reprocessing (EMDR) – înseamnă Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare și este o formă de terapie utilizată pentru tratarea traumei și a problemelor legate de stres mai ales a stresului traumatic
EMDR se focalizează pe amintirea evenimentului traumatic și este o metodă complexă în care se folosesc mișcările oculare sau alte forme de stimulare pentru tratarea tulburărilor apărute în urma experiențelor traumatice sau stresante din punct de vedere emoțional.
În urma tratamentului cu EMDR, emoțiile negative legate de amintirile dureroase ale evenimentul traumatic iși pierd din intensitate. Schimbarea are loc chiar dacă evenimentul respectiv este foarte vechi. Imaginea se schimbă ca și conținut, dar și în modul în care este reamintită, gândurile intruzive nu mai au aceeași frecvență sau dispar, devenind mai adaptive din punct de vedere terapeutic, emoțiile și senzațiile fizice iși pierd din intensitate.
Elaborarea experienței traumatice în urma terapiei EMDR permite persoanei, prin intermediul desensibilizării și restructurării cognitive care se produce, să-și schimbe perspectiva cognitivă cu privire la sine, introiectând emoțiile adecvate situației și eliminând reacțiile fizice.
În ultimă instanță, acest lucru conduce la adoptarea unor comportamente mai adaptive.
De asemenea, o altă schimbare semnificativă este dată de faptul că pacientul învață să diferențieze pericolele reale de cele imaginare condiționate de anxietate.
Se simte că amintirea evenimentului traumatic face parte din trecut și deci, este experimentată separat. În general, clienții spun că atunci când se gândesc la experiența traumatică, o vad ca o “amintire îndepărtată”, care nu-i mai afectează emoțional.
După EMDR – persoana își amintește evenimentul dar conținutul este integrat într-o perspectivă adaptivă. Experiența este folosită în mod constructiv de către individ și integrată într-o schemă cognitivă și emoțională pozitivă. Putem spune că pacientul realizează conexiuni de asociații adecvate, ceea ce este de folos este învățat și înmagazinat împreună cu emoțiile corespunzătoare în vederea utilizării lor ca și resurse pentru viitor.
Ce stă la baza EMDR?
Terapia EMDR, adoptată de un număr din ce în ce mai mare de terapeuți din întreaga lume, este bazată pe modelul de elaborare adaptivă a informației (AIP). Conform AIP, evenimentul traumatic trăit de subiect este înmagazinat în amintire împreună cu emoții, percepții, cogniții și senzații fizice tulburătoare care au caracterizat acel moment.
Toate aceste informații înmagazinate în mod disfuncțional, rămân “congelate” în interiorul rețelelor neuronale, incapabile de a se conecta cu alte rețele neuronale în care există informații utile. Informațiile înghețate și închise în rețelele neuronale, neputând fi elaborate, continuă să provoace daune subiectului, până la a-i provoca diferite patologii cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic sau alte tulburări psihologice.
Cicatricile acestor evenimente dureroase nu dispar cu ușurință din creier: multe persoane continuă să sufere de diferite simptome care le condiționează starea de bine mult timp după ce evenimentul a avut loc.
Obiectivul EMDR este acela de a relua procesul natural de elaborare a informațiilor prezente în amintire pentru a ajunge la o reziliență adaptivă prin crearea de noi conexiuni funcționale.
Odată ce s-a petrecut acest lucru, pacientul poate să vadă evenimentul dureros și pe sine însuși dintr-o perspectivă nouă.
EMDR ia în considerare toate aspectele unei experiențe stresante sau traumatice, atât pe cele cognitive și emoționale cât și pe cele comportamentale și neurofiziologice. Folosind un protocol structurat, terapeutul ghidează pacientul în descrierea evenimentului traumatic, ajutându-l să aleagă elementele dureroase cele mai importante. La sfârșitul ședinței de EMDR, când procesul de reelaborare a ajuns la reziliență adaptivă, experiență este folosită în mod constructiv de persoana în cauză și este integrată într-o schemă cognitivă și emoțională pozitivă.
Prin intermediul EMDR este posibilă alinarea suferinței emoționale, permite reformularea credințelor negative și reducerea reacțiilor fiziologice ale pacientului.
Această terapie este eficientă în cazul pacienților care au dificultate în verbalizarea evenimentului traumatic trăit. EMDR folosește tehnici care pot da pacientului un mai mare control privind experiențele expunerii (deoarece nu se bazează pe intervenții verbale) și acest lucru îl poate ajuta în reglarea și gestionarea emoțiilor intense care ar putea să se manifeste în timpul fazei de elaborare.
EMDR - terapie validată științific
În perioada de 30 de ani de la descoperirea sa de către cercetătoarea americană Francine Shapiro, EMDR a obținut numeroase recunoașteri științifice privind eficiența în tratarea traumelor.
Astăzi este recunoscută ca și metodă evidence based pentru tratarea tulburărilor posttraumatice aprobate, printre altele, de către American Psychological Association (1998-2002), de American Psychiatric Association (2004), de International Society for Traumatic Stress Studies (2010) și de către Ministerul Sănătății din Italia în 2003. OMS, în august 2013 a recunoscut EMDR ca și tratament eficient în tratarea traumei și a tulburărilor aferente acesteia.
Eficiența EMDR a fost demonstrată în toate tipurile de traumă, atât în cazul Tulburării de Stres Posttraumatic cât și în cazul altor patologii și tulburări psihologice.
Dat fiind faptul că evenimentele traumatice ( unice, cumulative sau relaționale) se regăsesc la baza diferitelor patologii, devine important ca acestea să fie abordate printr-o metodă care să țină seama de acest lucru și care să reușească să intervină la originea traumatică a acestor afecțiuni.
Cercetările cu privire la EMDR sunt printre primele care au evidențiat schimbări neurologice care au loc după fiecare ședință de psihoterapie. Astfel, descoperirile în acest domeniu au confirmat asociația dintre rezultatele clinice ale acestei terapii și unele schimbări cerebrale, la nivelul structural și funcțional.